Licenta in psiho-socio-pedagogie – Academia Nationala de Informatii „Mihai Viteazul”, Facultatea de Psihosociologie
- Alternative de tratament pentru tulburarea de stres post-traumatic - August 22, 2023
- Toate cele 150 de simptome ale anxietatii - December 19, 2022
- Legătura dintre consumul de cafea la pacienții cu anxietate și depresie - December 19, 2022
Tulburarea de stres post-traumatic este un sindrom a cărui etiologie multilaterală se bazează pe expunerea unei persoane la evenimente traumatizante, cum ar fi proximitatea morții, amenințări violente, vătămare gravă (fizică sau psihică), agresiune sexuală, situații șocante, conjuncturi și circumstanțe care creează puternice sentimente de frică și afectare emoțională.
În urma acestui eveniment traumatic, foarte multe persoane pot dezvolta PTSD, ducând la afectarea funcțională și scăderea calității vieții persoanei afectate. Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale include PTSD într-o nouă categorie de tulburări asociate traumei și stresului.
Conform multor specialiști, simptomele PTSD pot fi ușor confundate cu cele de stres acut. Din acest motiv, pentru ca un pacient să fie diagnosticat cu această afecțiune, anamneza pacientului trebuie să certifice faptul că durata simptomelor specifice afecțiunii descrie o perioadă de timp mai mare de o lună.
Fiind o afecțiune complexă, diagnosticul presupune confirmarea existenței unui eveniment traumatic major și evaluarea stării mentale, cu descrie simptomelor afecțiunii. În prezența diagnosticului de certitudine, medicul specialist poate interveni cu protocoalele de terapie specifice: psihoterapie, terapii neurologice, farmacoterapie și terapii complementare.
1. Psihoterapie
Psihoterapia centrată pe traumă este considerată tratamentul de primă linie în caz de PTST, cu eficiență atât la adulți, cât și la copii, incluzând terapia cognitiv-comportamentală și terapia de desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare, terapia de procesare cognitivă și terapia prin expunere imaginară (narativă de expunere).
Studiile demonstrează faptul că manifestările bolii se pot îmbunătăți chiar și după o singură sesiune de terapie cognitiv-comportamentală, scurtând durata tratamentului. Cu toate acestea, rezultatul pe termen lung nu este unul absolut.
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală folosește o gamă variată de tehnici special elaborate pentru a ajuta pacienții cu PTSD să își reducă din simptome și să își recapete calitatea vieții. Pacienții sunt încurajați să-și reevalueze tiparele de memorie și ipotezele privitoare la eveniment pentru a putea identifica „distorsiunile” din gândire, asociate evenimentului respectiv, cum ar fi faptul că majoritatea tind să generalizeze și să extrapoleze pericolul unei situații asupra întregii vieți. Cei mai mulți pacienți cu PTSD gândesc negativ, au modele de gândire dezechilibrate, frecvent supradimensionate. Terapia îi ajuta să-și reconceptualizeze înțelegerea experienței traumatice.
Terapia de expunere prelungită
Terapia de expunere prelungită se bazează pe teoria procesării emoționale, elaborată de Kozak și Foa, care susține că evenimentele traumatice nu sunt procesate emoțional exact în momentul în care au loc. Teoria sugerează că în memorie frica este reprezentată drept o structură complexă care include reprezentări violente ale stimulilor de frică, răspunsul la frica respectiv, precum și semnificația asociată cu stimulii și răspunsurile la aceștia. Structurile fricii pot reprezenta, după cum se întâmplă în cele mai multe cazuri de PTSD, amenințări reale. Totuși, structurile acesteia pot deveni disfuncționale când asocierea dintre elemente nu reflectă cu acuratețe realitatea.
Conform lui Foa și Kozak, răspunsurile fiziologice de fugă și evitare sunt induse de stimuli cu potențial amenințător redus, dar care implică răspunsuri excesive, declanșate imediat și care nu permit adaptarea individului la situația reală. Terapia de expunere prelungită are în vedere mai ales modificarea structurilor fricii, astfel încât acestea să nu mai fie problematice. Sunt necesare două condiții pentru ca structurile fricii să fie modificate prin expunere prelungite: frica trebuie să fie reală, activată prin terapie, iar stimulii noi (reali) trebuie să înlocuiască stimulii eronați.
Terapie narativă de expunere
Terapia narativă de expunere se folosește în special la persoanele are suferă de tulburări de stres post-traumatic complexe și multiple. Sub îndrumarea specialistului, pacientul stabilește, pe cât este posibil, o narațiune cronologică a vieții sale, concentrându-se atât pe experiențele negative, traumatizante, cât și pe aspecte pozitive. Se crede că acest lucru duce la contextualizarea rețelei de amintiri cognitive, afective și senzoriale asociate traumei. Narând evenimentele, un pacient poate reuși să completeze detalii ale amintirilor fragmentate și să dezvolte o autobiografie mult mai coerentă. Procedând astfel, memoria episodului traumatic este consolidată și înțeleasă.
Terapeutul îi solicită pacientului să își descrie emoțiile, gândurile, să descrie împrejurimile, dar și informațiile senzoriale și răspunsurile fiziologice pe care le-a avut în momentul traumei (cum ar fi plânsul, transpirația, respirația îngreunată). Pacientul povestește experiența traumatizantă și retrăiește emoțiile, însă fără a pierde legătura cu prezentul. A rămâne prezent poate fi deosebit de greu pentru pacientul cu PTSD, însă sunt utilizate strategii care îi amintesc că atât emoțiile, cât și răspunsurile fizice care apar ca răspuns la rememorare, sunt legate de fapte episodice, dar pot fi reprocesate și unificate într-o tot unitar. Autobiografia este rescrisă de către terapeut.
2. Terapii neurologice
Există și câteva alternative de terapii neurologice despre care s-a dovedit a fi utile în tratamentul pacienților cu tulburare de stres post-traumatic.
Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare (EDMR)
Terapia de desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare are la bază faptul că, drept rezultat al experiențelor tulburătoare, evenimentele nu au fost procesate în mod adecvat, nefiind astfel introduse în rețelele neuronale. Aceste amintiri neprocesate cauzează incapacitatea individului de a înțelege emoțiile, gândurile, credințele și senzațiile fizice asociate evenimentului.
Terapia EDMR se concentrează direct pe memorie și are drept scop schimbarea modului în care are loc stocarea amintirilor la nivel cerebral, reducând și eliminând simptomele asociate afecțiunii. De fapt, EDMR se recomandă condiționat doar pentru tratamentul PTSD.
În timpul terapiei, observațiile clinice sugerează că există un proces de învățare accelerat, care presupune utilizarea mișcărilor oculare și a altor forme de stimulare ritmică bilaterală (stânga-dreapta), cum ar fi sunete, tonuri, tapping.
Astfel, emisferele cerebrale sunt stimulate specific, în timp ce pacientul se concentrează pentru scurt timp pe memoria traumei. Drept urmare, este certificat faptul că EDMR ajută la (re)procesarea experiențelor și evenimentelor traumatizante, înțelegând care sunt emoțiile, fricile și temerile asociate evenimentului respectiv. Mai degrabă spus, pacientul retrăiește experiența traumatică de la distanță, înțelegându-și emoțiile negative.
Tehnica de eliberare emoțională (EFT)
Tehnica de eliberare emoțională este inspirată din teologia medicinală chineză, combinată într-o oarecare măsură cu psihologia modernă. O secvență tipică în folosirea acestei strategii pentru tratamentul PTSD implică următoarele:
- Pacientul trebuie să își amintească amănunțit detaliile unui eveniment traumatizant (această etapă poartă numele de expunere);
- Pacientul trebuie să își asocieze memoria cu afirmații neutre din punct de vedere emoțional (reîncadrare cognitivă);
- În tot acest timp, pacientul va atinge cu vârful degetelor anumite zone de pe corp care, așa cum teologia medicinală chineză descrie, reprezintă harta energetică a corpului. Declarația de configurare implică o referire la evenimentul traumatic și sentimentele asociate.
De exemplu, o persoană ar putea spune: „Chiar dacă îmi amintesc cu groază de exploziile din război, accept în totalitate și cu profunzime cele întâmplate”. În tot acest timp, de fiecare dată când va declara aceste lucruri, pacientul își va atinge un anumit punct de pe corp (fie o singură dată, fie de două ori, sub formă de bătăi consecutive).
3. Medicamentație
Tratamentul medicamentos este eficient pentru PTSD, însă eficacitatea sa nu este demonstrată, încă, la copii și adolescenți:
- Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei-norepinefrinei sunt medicamentele de primă linie pentru tratamentul bolii;
- Sertralina și paroxetina sunt utile în cazul adulților, dar eficacitatea lor la copii nu este încă demonstrată;
- Insomnia este frecventă la pacienții cu tulburare de stres post-traumatic, putând fi tratată prin recomandarea respectării unei igiene adecvate a somnului sau cu trazodonă;
- Clonidina și prazosinul sunt utile în ceea ce privește reducerea coșmarurilor asociate bolii;
- Adăugarea unui antipsihotic (risperidona) în tratamentul medicamentos ar putea îmbunătăți semnificativ eficiența farmacoterapiei;
- Farmacoterapia este mult mai eficientă în combinație cu psihoterapia centrată pe traumă.
4. Terapii complementare
Pe lângă alternativele prezentate mai sus, există și terapii complementare care fie ar putea ajuta la tratamentul afecțiunii, fie la reducerea simptomelor manifestate. Acestea includ:
- Yoga;
- Meditație;
- Acupunctură;
- Moxibustie;
- Exerciții de respirație profundă;
- Tai Chi Chuan;
- Terapia minte-corp;
- Exerciții de vizualizare și reconsiderare a emoțiilor.
Conform datelor, aproximativ 30% dintre persoane se recuperează în totalitate după tratament, iar 40% reușesc să își îmbunătățească semnificativ simptomele asociate.
În funcție de cât a fost de intensă trauma, există și persoane care parcurg fără succes tratamentul, fiind necesare și alte alternative care s-ar putea dovedi eficiente. PTSD este o afecțiune care poate compromite foarte mult calitatea vieții unei persoane, și cu cât se intervine mai rapid, cu atât prognosticul bolii ar putea fi mai favorabil.
No comment yet, add your voice below!