Licenta in psiho-socio-pedagogie – Academia Nationala de Informatii „Mihai Viteazul”, Facultatea de Psihosociologie
- Alternative de tratament pentru tulburarea de stres post-traumatic - August 22, 2023
- Toate cele 150 de simptome ale anxietatii - December 19, 2022
- Legătura dintre consumul de cafea la pacienții cu anxietate și depresie - December 19, 2022
Anxietatea de boală este o tulburare psihiatrică definită de îngrijorarea excesivă a cuiva în ceea ce privește posibilitatea dezvoltării unei afecțiuni medicale grave, însă nediagnosticate. De cele mai multe ori, persoanele cu ipohondrie se confruntă cu anxietate persistentă și teama acută de a dezvolta o afecțiune medicală care le-ar afecta viața de zi cu zi.
Această teamă persistă, chiar dacă persoana își certifică starea generală de sănătate prin teste de laborator, examinare fizică, investigații imagistice. Persoanele cu ipohondrie acordă atenție deosebită corpului și funcțiilor sale (digestie, transpirație, respirație), interpretând greșit senzațiile drept indicatori ai bolilor.
Ce este ipohondria ?
Tulburarea de anxietate de boală (denumită anterior ipohondrie sau hipocondrie) definește grija exacerbată a unei persoane cu privire la simptome fizice și psihice care ar putea descrie apariția unei afecțiuni medicale grave nediagnosticate. Persoanele cu ipohondrie experimentează un tip specific de anxietate persistentă sau teamă de a dezvolta sau de a avea o boală gravă, chiar dacă examinarea fizică și testele de laborator solicitate indică rezultate absolut normale. Prin urmare, se consideră că ipohondria este o tulburare psihiatrică în care persoana acordă o atenție deseori exagerată și supradimensionată asupra unor simptome banale care ar putea indica o boală.
Ipohondria reprezintă un diagnostic psihiatric destul de nou, publicat pentru prima dată în anul 2023 în ediția a V-a a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale. Din cauza acestui lucru, prevalența ipohondriei nu este pe deplin cunoscută, întrucât și protocolul pentru diagnostic s-a modificat. Conform specialiștilor, prevalența estimată în mediul ambulatoriu din spitale este de 0,75%, iar în populația generală este de aproximativ 5%, cu o frecvență relativ mai mare în rândul adolescenților, indiferent de gen, și tinde să se agraveze odată cu vârsta. De asemenea, ipohondria apare mai frecvent la șomeri și la persoanele cu nivel educațional scăzut.
Există 2 tipuri de ipohondrie, iar specialiștii consideră afecțiunea ca fiind una cronică:
- Ipohondrie cu solicitarea excesivă de îngrijire medicală: persoana petrece deosebit de mult timp la o consultație medicală, cere sfaturi și păreri de la mai mulți specialiști și va solicita întotdeauna analize medicale suplimentare, periodice;
- Ipohondrie cu evitarea serviciilor de îngrijire medicală: persoana evită să apeleze la servicii medicale specializate, nu are încredere în personalul medical și are impresia că simptomele și manifestările acuzate nu sunt luate în serios, ceea ce poate duce la și mai multă anxietate și frică.
Este ipohondria o condiție medicală?
Ipohondria reprezintă o tulburare reală care afectează integritatea mentală a unei persoane. De asemenea, are implicații majore și asupra calității vieții, motiv pentru care persoanele cu acest diagnostic nu ar trebui subestimate sau desconsiderate.
Simptome asociate ipohondriei
Dat fiind faptul că este o afecțiune psihiatrică, ipohondria nu dispune de un spectru specific de simptome. Cu toate acestea, la persoanele diagnosticate se observă anumite comportamente și semne, care pot fi, dar nu se limitează la:
- Preocuparea excesivă pentru starea de sănătate fizică și psihică;
- Vizite periodice la diferiți medici;
- Solicitarea de investigații medicale suplimentare, chiar și când starea de sănătate evidentă;
- Persoana are tendința de a aduce în discuție aspecte legate de sănătatea proprie și grija față de aceasta;
- Petrece perioade lungi de timp documentându-se din surse fizice și online cu privire la mai multe boli;
- Probleme cu somnul;
- Probleme în viața de familie, la locul de muncă și social, din cauza preocupărilor exacerbate privitoare la starea de sănătate;
- Își verifică în mod constant corpul în căutare de umflături, noduli, pete și alte semne ce vor fi considerate anormale, indicatoare ale unui potențial proces patologic.
Principalele cauze ale ipohondriei
Nu este pe deplin cunoscută etiologia acestei afecțiuni, însă se crede că există și o componentă genetică semnificativă. Studiile epidemiologice efectuate pe persoane diagnosticate arată faptul că, deseori, în familie există sau a existat cel puțin încă un caz de ipohondrie. Cu toate acestea, există mai mulți factori de risc asociați cu posibilitatea de a dezvolta boala, cum ar fi:
- Persoanele care resimt manifestări normale ale corpului (transpirație, umflarea nodulilor și respirație rapidă, micționări frecvente) și le etichetează drept modificări subtile cu potențial patologic;
- Creșterea într-o familie în care membrii discută frecvent despre starea de sănătate, boală și aceștia sunt îngrijorați în mod disproporționat cu privire la posibilele probleme de sănătate;
- O persoană prezintă risc crescut de ipohondrie dacă a suferit de o boală gravă în copilărie, dacă părinții au suferit de o boală sau în cazul în care cunosc o persoană cu boală terminală;
- Persoanele cu tulburări subiacente de anxietate (tulburare de anxietate generalizată, PTSD, tulburare de panică) prezintă un risc crescut de ipohondrie;
- Dacă o persoană petrece timp îndelungat documentându-se cu privire la diferite boli, fie pe internet, fie din surse fizice (studenți la medicină, doctoranzi, epidemiologi și altele), există un risc crescut de a dezvolta ipohondrie;
- Traumele din copilărie (abuzul fizic, neglijența, abandonul);
- Persoanele care sunt perfecționiste au un risc mai crescut de a dezvolta ipohondrie.
De cele mai multe ori, persoana cu ipohondrie va evita să accepte acest diagnostic, mai ales în cazul în care prezintă ipohondrie de tipul evitării serviciilor de îngrijire medicală.
Cum este diagnosticata ipohondria ?
În conformitate cu criteriile de diagnostic elaborate de Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, diagnosticul de ipohondrie se pune pe baza simptomelor:
- Pacientul manifestă îngrijorare excesivă care vizează existența sau posibilitatea existenței unei afecțiuni care îi poate pune mai mult sau mai puțin viața în pericol;
- Absența simptomelor somatice sau, dacă acestea există, sunt infime, iar pacientul manifestă tendința de a la supradimensiona importanța. Dacă este prezentă o afecțiune medicală, însă și dacă este prezent riscul ridicat pentru a dezvolta o anumită afecțiune (istoricul familial), pacientul manifestă anxietate excesivă;
- Pacientul se preocupă excesiv de probleme legate de sănătate;
- Pacientul are comportamente disproporționate și redundante privitoare la sănătate, cum este cazul verificării în mod repetat a corpului, palpării acestuia, în căutarea de semne ale bolii;
- Simptomele acestea sunt prezente de cel puțin 6 luni în momentul consultației;
- Preocuparea legată de boală nu se explică printr-o altă afecțiune psihiatrică sau prin consum de alcool, substanțe halucinogene.
Diagnosticarea unei afecțiuni medicale subiacente nu ar trebui să excludă, sub nicio formă, ca pacientul să sufere și de ipohondrie. Afecțiunea medicală și ipohondria pot fi comorbide: când este prezentă și tulburarea medicală, ipohondria este luată în considerare atunci când anxietatea și preocuparea pacientului legate de starea de boală este disproporționată în raport cu riscurile și prognosticul favorabil al patologiei diagnosticate.
Poate fi ipohondria diagnosticată online?
Deoarece ipohondria nu se manifestă prin semne fizice, observabile prin examenul fizic, există și posibilitatea ca ipohondria să fie diagnosticată online, de către un medic specialist. Medicul va examina comportamentul și răspunsurile, primind informații relevante în ceea ce privește o eventuală diagnosticare a tulburării de anxietate de boală.
Cum este tratată ipohondria ?
Tratamentul pacienților cu tulburare de anxietate de boală se concentrează în primul rând pe a-i ajuta să facă față anxietăților privitoare la starea de sănătate.
Specialiștii ar trebui să acorde o atenție sporită persoanelor cu ipohondrie, astfel încât aceștia să se simtă confortabil în a discuta cu ei și în a le prezenta problemele. De asemenea, preocupările și temerile pacienților ar trebui să fie recunoscute și validate de către specialist. Afirmațiile precum „Totul este doar în mintea ta” ar trebui evitate. Odată ce diagnosticul unei afecțiuni medicale a fost exclus și a fost stabilit că pacientul suferă de ipohondrie, investigațiile suplimentare ar trebui evitate.
Psihoterapia reprezintă tratamentul de primă linie pentru ipohondrie. Prin strategii eficiente de modificare a comportamentului, terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe tratarea convingerilor cognitive dezadaptative și disfuncționale ale pacientului. Aceasta ar putea să avea în vedere obiceiurile pacientului de a-și verifica frecvent corpul în căutarea de semne ale bolii. Terapia cognitiv-comportamentală include și educarea pacientului în ceea ce privește senzațiile somatice normale și variațiile fiziologice ale acestora (transpirația puternică în caz de căldură, de exemplu). Alte alternative de tratament pentru ipohondrie sunt:
- Terapia cognitivă bazată pe mindfulness;
- Terapia de grup;
- Terapia de acceptare și angajament;
- Farmacoterapia: tratamentul de a doua linie și include antidepresive (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei). Pacienții care par să răspundă la terapia antidepresivă li se recomandă să primească tratament suplimentar de întreținere pentru o perioadă de 6-12 luni. Majoritatea pacienților necesită o combinație de psihoterapie și tratament medicamentos.
Posibilele complicații ale ipohondriei
Tulburarea de anxietate de boală poate interfera semnificativ cu viața pacientului, indiferent că este vorba despre aspecte personale, sociale sau economice.
În esență, împiedică o persoană să funcționeze normal în viața de zi cu zi și, implicit, poate provoca dizabilități severe: probleme în familie, probleme de cuplu și la locul de muncă, statut financiar defavorizant și altele. Pe de altă parte, din cauza fricilor frecvente de a fi bolnav, pacienții pot solicita frecvent concedii de la locul de muncă, cauzând probleme în dinamica profesională. Alte posibile complicații includ dificultăți financiare (din cauza solicitării frecvente de servicii financiare).
Persoanele cu ipohondrie prezintă și un risc crescut de a dezvolta și alte boli psihiatrice cum ar fi tulburarea depresivă majoră, alte tulburări de anxietate sau tulburări de personalitate. Așadar, este esențial să se cunoască diagnosticul specific, pentru a se interveni în timp util cu tratament viabil. Susținerea din partea familiei și cercului de prieteni joacă un rol important în viața unei persoane cu ipohondrie, îndeosebi în ceea ce privește reducerea riscului de complicații asociate.
No comment yet, add your voice below!