Alexa Daniela Munteanu

Tulburarea de stres post-traumatic descrie o stare cognitivă alterată, cronică, adesea debilitantă, care se poate dezvolta ca răspuns la un eveniment traumatic de-a lungul vieții. Deși există mai multe metode eficiente de tratament pentru PTSD – psihoterapia, medicamentația, dar și terapii alternative , PTSD are potențialul de a compromite semnificativ calitatea vieții pacientului.

În ceea ce privește prevalența afecțiunii, după un eveniment traumatic PTSD apare la aproximativ 5-10% din populație și este mai frecventă în rândul femeilor. Totuși, acestea sunt doar cazurile care ajung să fie diagnosticate, existând și situații în care persoanele cu PTSD nu solicită ajutor.

Principalele simptome manifestate de persoanele afectate includ retrăirea frecventă atât a unui eveniment traumatic, cât și a emoțiilor asociate, gânduri intruzive, coșmaruri, flashback-uri cu disociere, reacții emoționale negative intense (tristețe, vinovăție) și chiar fiziologice (tahicardie și transpirații, paloare, xerostomie) în momentul atacului de panică.

Pacienții cu PTSD prezintă și o afectare semnificativă a vieții sociale, intime, ca urmare a faptului că evenimentul traumatic implică incapacitatea de a se adapta anumitor conjuncturi. Pentru a se pune diagnosticul acestei afecțiuni, este necesar ca aceste simptome să persiste mai mult de o lună de la debut. 

Ce sunt tulburările de stres post-traumatic ?

Tulburarea de stres post-traumatic este o afecțiune multifactorială, care presupune reacția unui individ la un eveniment traumatic prin care trece. În momentul trăirii evenimentului, memoria nu este capabilă să proceseze corect emoțiile și sentimentele resimțite, într-un mod asemănător în care persoana respectivă ar privi evenimentul în mod detașat, „din afară”.

Ca urmare a neadaptării memoriei la evenimentul traumatic, recuperarea din traumă necesită o abordare multilaterală și o colaborare strânsă între terapeut și pacient. Este foarte important ca tratamentul să fie instaurat precoce, pentru a se reduce la minimum posibilitatea cronicizării.

Cât de comună este tulburarea de stres post-traumatic?

Tulburarea de stres post-traumatic este o afecțiune psihică mai puțin frecventă, spre deosebire de alte afecțiuni din sfera psihologică. Conform datelor de natură epidemiologică, PTSD are o incidență de 5-10% din totalul persoanelor care trec prin evenimente traumatice semnificative, fiind mult mai frecvent diagnosticată în rândul persoanelor de sex feminin.

Simptomele tulburarii de stres post-traumatic

Este important de știut că PTSD nu are aceleași manifestări la toate persoanele. Intensitatea și durata, forma de manifestare și recurența simptomelor depind atât de evenimentul traumatic în sine, cât și de particularitățile biologice ale persoanei adecvate. Principalele simptome asociate cu PTSD sunt, dar nu se limitează la, următoarele:

  • Rememorarea recurentă, nedorită, a evenimentului traumatic;
  • Retrăirea evenimentului ca și cum s-ar întâmpla din nou (flashback-uri);
  • Coșmaruri privitoare la evenimentul traumatizant;
  • Suferință emoțională sau reacție fizică la ceva care amintește de eveniment (știri, obiecte);
  • Dorința de evitare a circumstanțelor care au dus la eveniment;
  • Dificultatea în a experimenta și exprima emoții pozitive;
  • Pierderea interesului față de anumite activități, lipsa determinării, deznădejde; 
  • Dificultăți în a menține și lega relații;
  • Comportament autodistructiv (consum de alcool, substanțe ilicite, condusul rapid etc.);
  • Probleme cu somnul și de concentrare;
  • Iritabilitate, izbucniri de furie, comportament agresiv, negativism, schimbări de dispoziție.

În cazul copiilor, PTSD este foarte rar diagnosticat și are tendința de a se manifesta mai ales la vârstă adultă. 

Cauzele tulburării de stres post-traumatic

Fiziopatologia PTSD implică modificări biochimice și fiziologice la nivel cerebral. Persoanele cu PTSD prezintă, în ciuda așteptărilor, niveluri normale sau scăzute ale cortizolului (hormonul stresului) și niveluri crescute ale factorului de eliberare a corticotropinei (CRF), în ciuda faptului că acuză senzația permanentă de stres.

CRF stimulează eliberarea norepinefrinei (un alt hormon al stresului) de către cortexul cingulat anterior, care duce la un răspuns crescut al SNP (sistemul nervos simpatic): creșterea ritmului cardiac, tensiunii arteriale, excitabilitate nervoasă crescută. Acestea sunt principalele schimbări fiziologice asociate cu PTSD.

Există studii care certifică o funcționare alterată a sistemelor de neurotransmițători: glutamatul, GABA (acidul gamma-aminobutiric), glutamatul, serotonina, neuropeptida Y și alte opioide, la pacientul cu PTSD.

Există o scădere a activității GABA și o creștere a activității glutamatului, ceea ce favorizează răspunsul de disociere și incapacitatea de a realiza evenimentul traumatic. Concentrația serotoninei este scăzută în rafeul dorsal/median, modificându-se astfel dinamica dintre amigdală și hipocamp (cu imposibilitatea de a structura memoria evenimentului). PTSD este asociat și cu o dimensiune redusă a hipocampului și cu o amigdală mult prea reactivă. 

Cum îți afectează stresul post traumatic viața ?

Amigdala procesează emoțiile și modulează răspunsul la frică. Ca urmare a faptului că aceasta este mărită, persoanele cu PTSD sunt încercate frecvent de stări de teamă și sunt hipervigilente. PTSD are implicații majore asupra vieții unei persoane, afectându-i semnificativ toate planurile – social, personal, intim și economic.

În lipsa tratamentului, există riscuri majore ca un individ cu PTSD să dezvolte comportamente autodistructive, să fie violent și chiar să recurgă la suicid. Persoanele cu PTSD prezintă dificultăți în a găsi un loc de muncă, în a lega relații și a le păstra, reducând semnificativ calitatea vieții și capacitatea de integrare socială. 

Diagnosticarea stresului post-traumatic

Principalul pas în diagnosticarea tulburării de stres post-traumatic este anamneza, cu obținerea unui istoric personal detaliat, în care se relevă prezența evenimentului traumatic.

Deseori, este o provocare pentru pacient să descrie natura și severitatea evenimentului acestuia și, în anumite cazuri, chiar evită menționarea acestuia. Cu toate acestea, prezentarea simptomelor și a duratei acestora este utilă pentru stabilirea diagnosticului precis. Terapeutul trebuie să solicite cât mai multe informații relevante – simptome de depresive sau anxioase, idei suicidare, abuz de alcool, substanțe ilicite, accesul la arme de foc. 

În conformitate cu indicațiile Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, un individ cu PTSD ar trebui să prezinte:

  • Expunerea reală la un eveniment traumatizant;
  • Simptome intruzive;
  • Simptome de evitare a evenimentului traumatizant;
  • Modificări negative ale dispoziției;
  • Modificări ale reactivității; 
  • Simptomele trebuie să dureze mai mult de o lună;
  • Simptomele provoacă tulburări funcționale în diferite domenii ale vieții (social, intim);
  • Simptomele nu pot fi atribuite consumului de substanțe, medicamente sau altor boli.

Poate fi tulburarea de stres post-traumatic diagnosticată online?

Ca urmare a faptului că PTSD nu are manifestări relevante prin examen fizic, afecțiunea poate fi diagnosticată și prin consultație online, sub îndrumarea unui specialist avizat.

Tratamentul stresului post-traumatic

Există mai multe alternative de tratament pentru PTSD, cum ar fi:

  • Psihoterapie: terapia cognitiv-comportamentală, terapia de expunere prelungită sau terapia narativă de expunere; 
  • Terapii neurologice: desensibilizarea și reprocesarea prin mișcări oculare (EDMR), tehnica de eliberare emoțională (EFT);
  • Farmacoterapie: antidepresive, tranchilizante;
  • Terapii alternative: yoga, meditația, exercițiile de respirație profundă, acupunctura, terapia minte-corp, Tai Chi Chuan, moxibustia, exercițiile de conștientizare, vizualizare, exercițiile fizice și altele.

Factori de risc și complicații

Principalii factori de risc pentru PTSD includ:

  • Factori biologici: predispoziția genetică spre un statut mai vulnerabil (o persoană care simte emoțiile mai puternic decât o altă persoană), sexul feminin;
  • Factori psihologici: adversitățile din copilărie, bolile mintale preexistente, stat economic și social scăzut, educație deficitară, lipsa suportului social și accesului la servicii medicale.

PTSD are un impact semnificativ asupra persoanelor diagnosticate și familiilor acestora. Există mai multe comorbidități psihiatrice și medicale frecvent asociate bolii, cum ar fi:

  • Tulburările de dispoziție;
  • Tulburări de anxietate și panică acută;
  • Tulburări neurologice (inclusiv demență);
  • Tulburări în ceea ce privește abuzul de substanțe ilicite, alcool și altele.

Studiile arată că 52% dintre bărbații cu PTSD abuzează de consumul de alcool, debutul acestui comportament fiind raportat încă de la o vârstă fragedă. Drept urmare, prezintă probleme legate de consumul cronic de alcool (incapacitatea de a avea relații, de a lega prietenii, lipsa unui loc de muncă).

Există un risc general crescut ca persoana cu PTSD să aibă gânduri suicidare. Mai mult decât atât, demența poate apărea din cauza leziunilor induse de alcool și substanțele ilicite, nefiind direct asociată cu PTSD. 

No comment yet, add your voice below!


Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *