Alexa Daniela Munteanu

La nivel mondial, tulburările de anxietate sunt printre cele mai răspândite tulburări mintale, cel puțin în rândul populației generale adulte. În ceea ce privește manifestarea acestora, este vorba despre o eterogenitate semnificativă, care depinde atât de tipul de anxietate, cât și de variabilele individuale ale fiecărei persoane diagnosticate.

De asemenea, structura de bază a anxietății este frecvent considerată ca fiind fie izolată și dimensională, fie continuă: o persoană care deși este diagnosticată cu anxietate poate manifesta simptome specifice și deficiențe implicite fie în mod permanent, fie în anumite circumstanțe, îndeosebi prin expunerea la factori declanșatori.

Începând cu anii 1980, epidemiologia anxietății a fost studiată pe scară largă asupra populației generale – îndeosebi adulților. Cu toate acestea, studiile nu și-au propus un design longitudinal, adică cercetarea observațională prin studierea aceluiași grup de indivizi cu anxietate, pentru o perioadă mai îndelungată de timp, ci și-au îndreptat resursele spre identificarea prevalenței sau a simptomelor caracteristice fiecărei persoane în sparte.

Prin urmare, dinamica evolutivă a unei tulburări de anxietate a fost adesea trecută cu vederea, motiv pentru care este deosebit de greu de a răspunde specific întrebarea care vizează durata și intensitatea de manifestare a anxietății.

Cât durează anxietatea la adulți ?

Există puține informații privitoare la cât durează episoadele de anxietate și care sunt persoanele predispuse la a avea o durată mai lungă a episodului de atac, deși, de fapt, acestea sunt printre cele mai obsesive și frecvente întrebări pe care persoanele cu tulburare de anxietate le au.

Într-un studiu intitulat NESDA (Netherlands Study of Depression and Anxiety), în care populația de interes a fost de vârstă adultă, s-au tras concluzii, prin analize de cohortă, că pentru persoanele cu tulburări izolate de anxietate (fără alte comorbidități asociate), durata medie a episodului ar putea fi de minimum 16 luni, și de minimum 24 de luni la persoanele care au și comorbidități.

Printre cele mai frecvente comorbidități asociate anxietății se numără depresia. Totuși, această durată nu este una general valabilă, și depinde de fiecare individ în parte și de răspunsul său la tratamentul elaborat. De asemenea, s-au avut în vedere doar tipuri ușoare de anxietate, precum răspunsuri eficiente la tratament.

În cadrul studiului s-au raportat și durate medii mai lungi ale episoadelor de anxietate: de exemplu, persoanele cu fobie socială au reușit să își recapete relativ în totalitate integritatea funcțională în decurs de 5 ani de la instaurarea tratamentului. Ar trebui avut în vedere faptul că durata anxietății deja existente înainte de studiu nu a fost luată în calcul. 

O problemă a acestor constatări este faptul că se bazează pe pacienții cu tulburări relativ grave de anxietate și, prin urmare, generalizarea lor asupra populației obișnuite ar putea fi greșită. De asemenea, evaluarea duratei episoadelor de anxietate și analiza indicatorilor de risc asociați nu este un domeniu ușor accesibil, dată fiind natura complexă și multilaterală a tulburărilor.

Există un studiu efectuat pe populația adultă care și-a propus să examineze durata unui episod de atac de panică, precum și indicatori de risc pentru timpul necesar până la recuperare. A fost constatat faptul că durata medie a episodului este de 3 luni pentru tulburarea de panică, iar în cazurile de  tulburare de anxietate generalizată a fost mai mare de 3 ani. 

Cât durează anxietatea la copii ?

Întrucât tulburările de anxietate se manifestă în mod asemănător atât la adulți, cât și la copii, s-ar putea concluziona faptul că durata episoadelor de atac sunt aceleași.

Acest lucru, în schimb, nu este întocmai real, deoarece copiii sunt mult mai predispuși să dispună de ajutorul părinților în ceea ce privește instaurarea tratamentului și diagnosticarea bolii. Bineînțeles, cazurile izolate în care copiii nu dispun de suficientă grijă parentală, deși suferă de depresie, sunt o „abatere de la regulă”. De asemenea, copiii nu sunt expuși acelorași factori de risc precum populația adultă. 

De asemenea, este cunoscut faptul conform căruia copiii răspund mult mai eficient la tratament și sunt mult mai deschiși în fața psihoterapeuților.

Conform unui studiu, durata episoadelor de anxietate a fost evaluată cu ajutorul unor calendare computerizate personalitate, care i-a ajutat pe specialiști să stabilească momentul în care copiii prezintă simptome de anxietate.

În tandem cu inițierea terapiei (medicamentatie și psihoterapie, cu abordare în principal de natură cognitiv-comportamentală), s-a observat faptul că simptomele s-au ameliorat la aproape toți participanții la studiu. În cazul adulților expuși la factori potențiatori ai episoadelor de anxietate, rezultatele nu au fost aceleași: o treime dintre ei au spus că prezintă îmbunătățiri semnificative, o treime a raportat o îmbunătățire moderată, pe când restul au susținut persistența acută a simptomelor.

Un număr relativ mic de pacienți (n=4) au raportat faptul că nu au mai manifestat niciun fel de simptom de anxietate la scurt timp după începerea tratamentului. Ca urmare a improbabilității acestui lucru, au fost excluși din studiu.

Rezultatele indică faptul că durata medie a episoadelor de anxietate a fost de 7,5 luni, iar cea mai lungă durată de recuperare a fost de 36 de luni. 61,2% dintre persoanele analizate s-au recuperat (aproape) complet în 12 luni, iar restul în 24 de luni, respectiv 33 de luni.

De avut în vedere este faptul că studiile nu descriu dinamica universală a afecțiunilor din spectrul anxietății: fiecare persoană este o individualitate biologică unică. Din acest motiv, anxietatea nu este o afecțiune care ar putea fi descrisă prin sistematizare, căreia îi pot fi adăugate coordonate temporale și evolutive. Tratamentul, în orice caz, este absolut vital.

Există o corelație între intensitatea anxietății și durata acesteia?

Ca orice afecțiune, momentul diagnosticului este deosebit de relevant pentru prognosticul bolii. De exemplu, cu cât anxietatea este diagnosticată mai devreme, acordându-se atenție deosebită simptomelor acesteia, cu atât eficiența terapeutică este mai mare.

Se poate interveni la timp cu ajutorul strategiilor terapeutice și pacientul poate fi educat specific în direcție evitării factorilor declanșatori și a circumstanțelor care pot duce la exacerbarea afecțiunii.

Așadar, putem aprecia faptul că există o corelație de directă proporționalitate între durat anxietății și intensitate: cu cât anxietatea este resimțită pentru o perioadă mai lungă de timp (dar foarte important de menționat este că vorbim despre lipsa tratamentului), cu atât simptomele vor fi mult mai intense și cu un potențial violent semnificativ mai mare. 

Ce factori pot influența durata episoadelor de anxietate?

Principalul factor care influențează durata episoadelor de anxietate, în special în sensul creșterii acestora, îl reprezintă lipsa tratamentului. Bineînțeles, lipsa farmacoterapiei/psihoterapiei va fi asociată cu o creștere a duratei episoadelor de anxietate. De asemenea, expunerea la factorii de risc (factorii declanșatori) pot nu doar prelungi durata episoadelor, ci pot duce și la exacerbarea simptomelor. Acești factori pot include:

  • Nevrotismul prelungit (tendința ca o persoană să fie ușor deranjată sau activată emoțional);
  • Mai multe evenimente negative care au loc în această perioadă;
  • Lipsa unui partener de viață;
  • Lipsa unui loc de muncă, în corelație cu lipsa veniturilor;
  • Venituri insuficiente pentru asigurarea necesităților zilnice;
  • Abuzul fizic sau emoțional;
  • Sănătate fizică deficitară (comorbidități, prezența unei afecțiuni cronice subiacente);
  • Insomnia sau alte tulburări care afectează calitatea somnului;
  • Alte tulburări de natură cognitivă diagnosticate (depresie, atacuri de panică);

Există o asociere bidirecțională între starea de sănătate fizică și tulburările de anxietate, care ar susține faptul că persoanele cu afecțiuni somatice (variind de la afecțiuni cardiometabolice, cu durere, la afecțiuni musculo-scheletice și hormonale) sunt mult mai expuse nu doar riscului de a dezvolta anxietate severă, ci și de a prezenta o cronicizare a acestei afecțiuni.

Nevrotismul se consideră a fi un indicator continuu al stărilor anxioase, general valabil pentru diferite tulburări de natură psihiatrică. Tulburările de dispoziție comorbide și comportamentul autodistructiv, în unele cazuri chiar suicidar, pot adăuga o componentă predictivă în cronicizarea anxietății.

Care este cel mai bun tratament pentru stări de anxietate?

Cazurile de anxietate acută pot fi tratate eficient folosindu-se benzodiazepine. În cazurile deja cronice, tratamentul constă în psihoterapie, medicamentatie sau într-o combinație a celor două:

  • Medicamentatie : inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei-norepinefrinei, benzodiazepine, beta-blocante.
  • Psihoterapie: una dintre cele mai eficiente abordări este terapia cognitiv-comportamentală.
  • Alte alternative: mindufulness, biofeedback, yoga, activitate fizică, terapia psihodinamică, restructurarea emoțională și altele. 

Ce vitamine sunt recomandate pentru anxietate?

Datorită implicațiilor pe care le au în asigurarea integrității cerebrale, menținerea funcțiilor de natură cognitivă și stării generale de bine, vitaminele pentru anxietate (B6 și B12) se recomandă a fi administrate, la indicațiile medicului specialist, în stările de anxietate.

Dintre acestea două, vitamina B6 pare a ajuta în mod activ la ameliorarea simptomelor care însoțesc depresia și anxietatea. Utilizarea suplimentelor cu B6 în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală ar putea fi o alternativă eficientă pentru a îmbunătăți rezultatele tratamentului psihoterapeutic. 

Tulburările din spectrul anxietății sunt deosebit de complexe și se manifestă diferit atât de la o persoană la alta, cât și în cadrul aceleiași persoane, în funcție de stadiu. Totuși, cu cât afecțiunea persistă tot mai mult, cu atât crește riscul de a se croniciza.

Potențialul violent al bolii poate fi raportat și la implicațiile pe care simptomele le au asupra vieții sociale, dar și manifestărilor în sine. Drept urmare, este esențial ca o persoană cu anxietate să apeleze la ajutor de specialitate, întrucât există metode și alternative eficiente de tratament, individualizate după fiecare caz în parte și în funcție de nevoile fiecărei persoane. 

No comment yet, add your voice below!


Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *