Tulburarea de anxietate socială – Cauze, Simptome & Tratament

Tulburarea de anxietate socială (cunoscută și sub numele de fobie socială) se caracterizează, în funcție de caz, printr-o frică extremă, persistentă, resimțită de un individ atunci când vine vorba de a lua parte la situații sociale care implică supravegherea și atenția altor persoane.

Expunerea la o astfel de situație socială provoacă aproape întotdeauna o teamă nejustificată, sentimente și stări neplăcute, iar individul experimentează o îngrijorare exacerbată privitoare la faptul că va fi judecat, de cele mai multe ori. Persoanele cu fobie socială evită adesea activitățile sociale și publice, cum ar fi să vorbească, să meargă la anumite întâlniri, să iasă cu prietenii sau altele.

Este important să se facă o distincție între fobie socială și agorafobie. Diferențierea medicală a fost făcută în anul 1966, când pentru prima dată anxietatea socială a fost descrisă în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale.

Totuși, ca urmare a criteriilor de diagnostic relativ limitate, anxietatea socială rămâne încă o condiție medicală neglijată – îndeosebi de cei care suferă de ea –, deși are o răspândire semnificativă la nivel mondial. La nivel mondial, este cunoscut faptul că incidența fobiei sociale este de 5-10%, cu rate de prevalență relativ egale la copii și adulți. Tulburarea de anxietatea socială afectează mai frecvent femeile, decât bărbații.

Ce este fobia socială?

Tulburarea de anxietate socială este a treia cea mai frecventă tulburare mintală, după tulburarea de consum de substanțe și depresie, și este cel mai frecvent tip diagnosticat de anxietate. După cum s-a menționat deja, datele epidemiologică indică faptul că la nivel mondial aproximativ 5-10% dintre persoane suferă de fobie socială, dintre care 9-15% nu se vindecă niciodată.

Totuși, trebuie avut în vedere că numărul este raportat doar din cazurile diagnosticate, multe persoane trăind o viață întreagă cu această afecțiune, fără a solicita ajutor de specialitate. Individualizarea și diferențierea fobiei sociale de alte tulburări fobice ține cont de vârsta de debut și sex ratio.

În urma studiilor de specialitate, s-a descoperit faptul că persoanele care suferă de fobie socială prezintă un răspuns exacerbat al sistemului nervos autonom, printre care și un ritm cardiac mai crescut.

De asemenea, s-au observat alterări și la nivelul neurotransmițătorilor care joacă roluri importante în medierea comportamentelor și emoțiilor (serotonina, dopamina, glutamatul), iar din acest motiv se consideră că joacă un rol important în patogeneza afecțiunii. Prin tehnici de imagistică cerebrală s-a observat o hiperactivare a circuitelor limbice și paralimbice, implicate de asemenea în reglarea emoțiilor și definirea stărilor resimțite de un individ. 

Care sunt cauzele fobiei sociale ?

Se consideră că fobia socială este o afecțiune cu etiologie multifactorială, deși nu se cunosc, în mod specific, factorii care stau la baza dezvoltării acesteia. Există mai multe studii care susțin că ar exista o corelație între anumiți factori și creșterea riscului de a dezvolta fobie socială:

• Anumite temperamente;
• Stresul matern;
• Factorii genetici care sunt în strânsă legătură cu factorii de mediu;
• Grija exacerbată a părinților față de un copil mic, definită prin comportamente intruzive cu un control exagerat al aspectelor vieții sale;
• Expunerea cronică la stresori;
• Traumele;
• Statutul socio-economic scăzut;
• Lipsa educației și accesului la educație;
• Creșterea și dezvoltarea într-o familie monoparentală.

Este important de menționat faptul că simptomele anxietății sociale debutează frecvent în jurul vârstei adolescenței, cu o incidență mult mai mare în rândul persoanelor de sex feminin.

Chiar dacă factorii etiologici nu sunt pe deplin cunoscuți, se consideră că este vorba despre o sinergie bine definită între predispoziția genetică (certificată prin studii familiale în care există cel puțin două persoane cu fobie socială) și factorii de mediu. 

Care sunt simptomele fobiei sociale ?

Semnul distinctiv al tulburării de anxietate socială este frica extremă și persistentă de a fi jenat sau umilit în public. Persoana evită să participe la activități care ar putea implica astfel de stări și sentimente.

De asemenea, are tendința de a supradimensiona și denatura gravitatea pe care ceea ce spune sau face ar putea-o avea. Tabloul simptomatologic este unul complex, dar, după directivele Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a V-a, pentru a se pune diagnosticul este necesară îndeplinirea mai multor condiții specifice. Persoanele care suferă de fobie socială pot prezenta următoarele manifestări:

• Teama de a întâlni persoane noi, de a vorbi în fața acestora, de a răspunde la telefon etc.;
• Teama de a nu fi judecat, umilit, respins;
• Teama de a fi evaluat negativ;
• Simptomele fizice includ înroșirea feței, transpirație excesivă, tremor al mâinilor, palpitații, greață, bâlbâială sau vorbirea mult prea rapidă, atacurile de panică.

Uneori, pentru a face față condițiilor de frică intensă și disconfort, multe persoane care nu sunt diagnosticate și nu urmează un tratament specific apelează la alcool sau substanțe ilicite pentru „a reduce” temerile și sentimentul de inhibiție socială.

Acest lucru poate duce cu ușurință și la alte tipuri de tulburări legate de consumul de alcool, alimentație sau somn. Anxietatea socială mai este uneori menționată și drept o „boală a oportunităților pierdute”, în care „persoanele par să facă alegeri majore în viață doar pentru a le adapta bolii de care suferă”. Astfel, cineva care suferă de fobie socială va încerca să evite cât mai mult factorii declanșatori ai simptomelor.

Diagnosticul de fobie socială 

Pentru diagnosticarea diferențială a fobiei sociale, practicienii clinici urmează criteriile înscrise în Manualul de Diagnostică și Statistică al Tulburărilor Mintale, ediția a V-a. Acestea includ:

• Frică pronunțată în ceea ce privește una sau mai multe situații sociale în care persoana este posibil să fie expusă evaluării, controlului și feedback-ului celorlalți;
• Frica pronunțată că persoana va fi evaluată negativ;
• Situația socială, în cea mai mare parte, provoacă sentimente de frică;
• Situațiile sociale fie sunt suportate cu un sentiment acut de frică și tensiune, fie sunt evitate în totalitate;
• Frica resimțită este supradimensionată și disproporționată în comparație cu „amenințarea” reală pe care situația respectivă o reprezintă;
• Evitarea și frica sunt prezente de cel puțin 6 luni și afectează în mod semnificativ calitatea vieții unei persoane;
• Frica nu poate fi atribuită unei alte tulburări mintale sau consumului de substanțe.

O caracteristică esențială a fobiei sociale este teama de evaluare negative. Drept urmare, pentru a cuantifica parametrii acesteia, sunt utilizate instrumente speciale, care sunt următoarele:

• Inventarul de Anxietate pentru Fobia Socială (SPAI);
• Scala de Anxietate Socială Liebowitz (LSAS);
• Scala de Dizabilitate Autoevaluată Liebowitz;
• Profilul de Dizabilitate;
• Scala Scurtă de Fobie Socială (BSPS).

De asemenea, pacientul cu fobie socială, în momentul consultului de specialitate, manifestă și tendința de a vorbi cu ton scăzut, uneori în șoaptă, și de a răspunde superficial la întrebări (evită dialogul). De asemenea, contactul vizual este limitat, iar simptomele sunt dezvăluite în special prin întrebări directe și răspunsuri scurte, și nu prin relevarea unor situații specifice. 

Tratamentul fobiei sociale

Este important, înainte de toate, ca fobia socială să fie diferențiată de alte tulburări: tulburările de neurodezvoltare (tulburarea de spectru autist), tulburarea de panică, agarofobia, depresia sau tulburările legate de consumul de substanțe, tulburarea disfmorfică corporală, de personalitate.

Astfel, se poate interveni cu metode eficiente de tratament, individualizate în conformitate atât cu simptomele manifestate de pacient, cât și cu particularitățile sale biologice. Fobia socială se pare că răspunde foarte bine la terapia cognitiv-comportamentală și la farmacoterapia pe bază de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. Însă există și alte metode cu eficiență dovedită. 

Pastile naturiste din plante fără prescripție medicală 

În ultimii ani, specialiștii și-au îndreptat tot mai mult atenția asupra „fitoterapiei”, acea ramură a științei care studiază efectele benefice pe care plantele îl au asupra organismului.

S-a constatat faptul că pastilele naturiste nu doar că au potențialul de a ameliora semnificativ simptomele de stres și anxietate, ci pot ajuta organismul să își recapete echilibrul neurotransmițătorilor cu rol major în etiologia afecțiunii.

ZenMaster, de exemplu, este un supliment alimentar care susține integritatea psihică și ameliorează simptomele anxietății. Cu extracte din plante, ingrediente cu potențial bioactiv, aminoacizi și vitamine, îmbunătățește major funcția cognitivă. 

Exerciții pentru fobie socială

Un alt tip eficient de abordare îl reprezintă exercițiile cu potențial terapeutic. Neașteptat, chiar și practicarea de exerciții fizice poate avea un efect benefic asupra simptomelor fobiei sociale.

S-a constatat faptul că persoanele care includ în rutina zilnică exerciții fizice prezintă un nivel mai ridicat de încredere și bunăstare generală, o rigiditate musculară scăzută și dorm mult mai bine, ceea ce poate ajuta la ameliorarea simptomelor. Exerciții specifice mai pot include și cele de respirație controlată, relaxare musculară progresivă, exercițiile de vizualizare, manifestare, și îmbunătățirea pas cu pas a capacității de a face față situațiilor sociale care implică frica.

Psihoterapie

Se consideră că abordarea psihoterapeutică a fobiei sociale nu doar că are rezultatele cele mai rapide, ci și de lungă durată. Strategiile folosite în psihoterapie includ:

• Terapia cognitiv-comportamentală;
• Expunerea treptată la factorii declanșatori;
• Relaxarea aplicată, menită să îl educe pe pacient despre cum trebuie să reacționeze în acele situații care provoacă teamă și anxietate;
• Restructurarea cognitivă;
• Intervențiile cognitiv-comportamentale;
• Îmbunătățirea abilităților sociale (dacă este necesar);
• Terapia cognitivă;
• Psihoterapia interpersonală și psihodinamică;
• Mindfulness-ul, yoga, biofeedback-ul.

Rezultatele pot fi resimțite chiar de la prima ședință de tratament, dar depind, bineînțeles, și de anumite variabile care țin strict de pacient: deschiderea sa față de practicianul clinic, dorința de a recepționa cum trebuie mesajul acestuia, determinarea și consecvența. 

Medicamentatie

Fobia socială răspunde foarte bine la tratamentul individual cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. În plus, inhibitorii recaptării serotoninei-norepinefrinei sunt la fel eficienți pentru tratarea bolii. Sertralina, paroxetina și benlaxafina sunt utilizate în mod obișnuit.

Comparându-se diferite tipuri de abordări psihoterapeutice, s-a observat că fobia socială răspunde mult mai bine la terapia cognitiv-comportamentală față de terapia psihodinamică și alte tipuri. Alte tipuri de medicamente, cum sunt beta-blocantele și benzodiazepinele sunt utilizate cu eficiență pentru tratament. Propranololul, spre deosebire de benzodiazepine, nu ridică risc de dependență. 

Complicații

În lipsa tratamentului sau în cazurile în care pacienții prezintă rezistență la tratament, tulburarea de anxietate socială are un potențial debilitant semnificativ, care poate duce în cazuri izolate la un nivel educațional scăzut, o performanță ocupațională deficitară, limitarea contactului social, relații de scurtă durată și o scădere generală a calității vieții.

Fobia socială este asociată frecvent cu o stimă de sine scăzută, o rată crescută a șomajului, statut socio-economic slab, numeroase probleme de ordin financiar și lipsa unui partener de viață. Multe persoane cu fobie socială nu sunt pe deplin conștiente de afecțiunea de care suferă, considerând că „așa este felul lor”.

Totuși, în peste 90% dintre cazurile de pacienți diagnosticați cu fobie socială, există riscul de a dezvolta tulburări psihice comorbide. De asemenea, prezența bolii este un predictor relevant în ceea ce privește riscul ca persoana să dezvolte depresie majoră în timp și tulburări privitoare la consumul excesiv de alcool sau folosirea substanțelor ilicite.

Lipsa tratamentului poate duce în timp la agravarea simptomelor și la dezvoltarea altor afecțiuni psihiatrice, ceea ce compromite în mod semnificativ funcționalitatea individului. Există și situații în care, din păcate, persoanele cu fobie socială apelează la suicid, ca urmare a condițiilor deficitare de viață datorate bolii.